Legenda spune că atunci când a venit prima toamnă pe lume,toate păsările s-au grăbit să plece spre țările calde.O singură pasăre mică și zgribulită a rămas în urmă pentru că avea o aripă frântă și nu putea să zboare prea mult.Speriată s-a uitat împrejur căutând pe oricine care ar avea rădăcini suficient de adânci și trainice ca să înfrunte crivățul și frigul iernii și s-a dus mai întâi la un stejar falnic ca să îl roage să o lase să se adăpostească printre ramurile sale pe timpul iernii,însă stejarul nu a fost de acord datorită faptului că i-ar mânca toate ghindele. Dezamăgită,biata făptură s-a îndreptat spre un fag,un ulm și apoi spre alți copaci din codru,adresându-le tuturor aceeași rugăminte,însă toți au refuzat-o,invocând diferite motive pentru care nu puteau să o găzduiască.
Săraca pasăre nu știa încotro să o mai apuce ,când spre marea ei bucurie,atunci când trecea pe lângă un brad,acesta a invitat-o să își petreacă iarna printre crengile sale.Fericită,ea și-a făcut degrabă un culcuș printre ramurile bradului.Și chiar din noaptea aceea un vânt rece începu să sufle,luând cu el,una câte una toate frunzele copacilor,care cădeau la pământ.Doar acele bradului rămâneau verzi și neatinse de vânt și frig,toată lumea minunându-se de așa lucru nemaivăzut.
Până și vântul se minuna nespus și astfel se înfățișează înaintea lui Dumnezeu,cerându-i să îl lase să scuture și frunzele bradului,la fel ca pe a celorlalți copaci.Însă Creatorul nu a fost de acord,răsplătindu-i bradului astfel bunătatea arătată unei ființe mici.Și de atunci în fiecare toamnă,toți copacii își pierd haina,doar bradul rămâne verde și împodobit.
Hai pa și clar give me a five
Alina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu