Am încercat să nu mă inflamez cu pasiune atunci când abordez acest subiect.A fost subiectul preferat al programelor de ştiri şi a ocupat prima pagină a ziarelor în ultimele 6 zile,dar nemulţumirile celor care ies pe străzi,pornesc în marşuri mai mult sau mai puţin autorizate şi ocupă pieţele din oraşele din ţară şi în special din capitală,sunt multe şi au un nume,e al nepopularului nostru preşedinte.
Pentru că atunci când dojeneşti ca Miaunel şi Bălănel la un loc,un om ca doctorul Arafat,care debordează de profesionalism şi bun simţ,poţi trezi în cei mult prea mult timp adormiţi,sentimentul de torţionar cu o cauză.Şi fără a politiza în nici un fel scânteia de la care au pornit pornit manifestările,se pare totuşi că mai există în noi ca popor o fărâmă de demnitate ce nu poate fi cumpărat cu reduceri la bormaşini sau pomeni electorale şi ajunge doar un plus de comportament mârlănesc cu cineva care nu merita genul acesta de tratament pentru a ne aduce aminte încă odată de cât de umiliţi suntem de guvernanţii noştri în fiecare secundă şi cum fiecare din compartimentele şi sectoarele economiei ţării sunt în cădere liberă,chiar dacă la nivel declarativ ne descurcăm la fel de bine ca Elveţia.Mi-am întrebat bunica şi moşul dacă din vina lor România este aproape în colaps şi n-au vrut în ruptul capului să recunoască.Dar n-are cum să fie vina preacinstitului nostru căpitan pentru că el chiar nu pare avut : n-are casă,fiica îi plăteşte spitalizarera în caz de nevoie,iar dacă manifestanţii răi îl dau jos unde s-ar putea duce?La fata cea mare nu mai poarte,a abuzat deja suficient şi probabil nu are loc în căsoiul cu un singur dormitor şi restul dresing,nevasta nu-i lucrează,iar fata cea mică are şi ea poate un prieten pe care să-l pupe.Ce să facă,să le ţină lumânarea?Nu.Prietena de suflet,la naiba,e măritată,aşa că navighează şi el cum poate pe muchia subţire a băgării în ceaţă la graniţa cu grija propriei persoane,iar răutăcioşii aia din piaţă îi cer să plece.Unde?Păi îi propun eu o locaţie cu vedere la gardul electrificat Se numeşte Doftana.
Nemulţumirile protestatarilor sunt multe,dar pe mine mă deranjează dispreţul pe care ni-l sevesc cei ce ne conduc,nepriceperea lor şi faptul că se comportă ca şi cum ar fi chip de Robert Pattinson în trup de Chippendales şi cu minte de Einstein altoit cu Damian Drăghici,iar ei majoritatea se găsesc taman la opusul descrierii.
Îmi aduc aminte în momentul când tehnicianul TVR A. Sobaru a protestat aruncându-se de la balconul Parlamentului,premierul Boc tocmai ţinea un discurs important pentru ţară.Reacţia sa a fost absolut greţoasă şi n-am prea văzut-o comentată:a aruncat cu furie şi o grimasă pe faţă,pixul ce-l ţinea în mână.Pentru mine această gestică ar putea fi tradusă cam aşa : voi săracilor care umbriţi pământul pe aici şi îngroşaţi rândurile când eu transmit ce îmi spune şeful să vă aburesc,suntei folositori doar în momentul în care am nevoie de voi să puneţi ştampila şi să le adulaţi pe doamnele din politica românească,în rest mă cam plictisiţi cu problemele voastre cu copiii voştri bolnavi sau cu alte lipsuri.Mai scutiţi-mă.Vă spun eu când puteţi să mă deranjaţi cu votul vostru.
Aşa că acum a sosit momentul ca şi eu să le doresc exact ce îmi doresc ei mie cu adevărat şi nu la nivel declarativ.
Hai pa şi clar give me a five
Alina
Pentru că atunci când dojeneşti ca Miaunel şi Bălănel la un loc,un om ca doctorul Arafat,care debordează de profesionalism şi bun simţ,poţi trezi în cei mult prea mult timp adormiţi,sentimentul de torţionar cu o cauză.Şi fără a politiza în nici un fel scânteia de la care au pornit pornit manifestările,se pare totuşi că mai există în noi ca popor o fărâmă de demnitate ce nu poate fi cumpărat cu reduceri la bormaşini sau pomeni electorale şi ajunge doar un plus de comportament mârlănesc cu cineva care nu merita genul acesta de tratament pentru a ne aduce aminte încă odată de cât de umiliţi suntem de guvernanţii noştri în fiecare secundă şi cum fiecare din compartimentele şi sectoarele economiei ţării sunt în cădere liberă,chiar dacă la nivel declarativ ne descurcăm la fel de bine ca Elveţia.Mi-am întrebat bunica şi moşul dacă din vina lor România este aproape în colaps şi n-au vrut în ruptul capului să recunoască.Dar n-are cum să fie vina preacinstitului nostru căpitan pentru că el chiar nu pare avut : n-are casă,fiica îi plăteşte spitalizarera în caz de nevoie,iar dacă manifestanţii răi îl dau jos unde s-ar putea duce?La fata cea mare nu mai poarte,a abuzat deja suficient şi probabil nu are loc în căsoiul cu un singur dormitor şi restul dresing,nevasta nu-i lucrează,iar fata cea mică are şi ea poate un prieten pe care să-l pupe.Ce să facă,să le ţină lumânarea?Nu.Prietena de suflet,la naiba,e măritată,aşa că navighează şi el cum poate pe muchia subţire a băgării în ceaţă la graniţa cu grija propriei persoane,iar răutăcioşii aia din piaţă îi cer să plece.Unde?Păi îi propun eu o locaţie cu vedere la gardul electrificat Se numeşte Doftana.
Nemulţumirile protestatarilor sunt multe,dar pe mine mă deranjează dispreţul pe care ni-l sevesc cei ce ne conduc,nepriceperea lor şi faptul că se comportă ca şi cum ar fi chip de Robert Pattinson în trup de Chippendales şi cu minte de Einstein altoit cu Damian Drăghici,iar ei majoritatea se găsesc taman la opusul descrierii.
Îmi aduc aminte în momentul când tehnicianul TVR A. Sobaru a protestat aruncându-se de la balconul Parlamentului,premierul Boc tocmai ţinea un discurs important pentru ţară.Reacţia sa a fost absolut greţoasă şi n-am prea văzut-o comentată:a aruncat cu furie şi o grimasă pe faţă,pixul ce-l ţinea în mână.Pentru mine această gestică ar putea fi tradusă cam aşa : voi săracilor care umbriţi pământul pe aici şi îngroşaţi rândurile când eu transmit ce îmi spune şeful să vă aburesc,suntei folositori doar în momentul în care am nevoie de voi să puneţi ştampila şi să le adulaţi pe doamnele din politica românească,în rest mă cam plictisiţi cu problemele voastre cu copiii voştri bolnavi sau cu alte lipsuri.Mai scutiţi-mă.Vă spun eu când puteţi să mă deranjaţi cu votul vostru.
Aşa că acum a sosit momentul ca şi eu să le doresc exact ce îmi doresc ei mie cu adevărat şi nu la nivel declarativ.
Hai pa şi clar give me a five
Alina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu